chiftele de dovlecei la lena | faguri la lena | chiftele de dovleac la lena | limonada lalena | gogosari cu pikant fix | aspic cu peste si fructe de mare | chiftele moldovenesti anton
Conectare

Loghează-te pentru retete999 în scopul de a salva retetele tale preferate

Daca nu sunteți inca inregistrat, inregistrează-te acum!

Ați uitat parola?

Limba romana este limba de stat a Republicii Moldova - Curtea Constitutionala de I.R. HotNews.ro Joi, 5 decembrie 2013, 16:02 Actualitate | Esenţial Tricolor la Chisinau 1 decembrie 2012 Foto: Actiunea 2012 Curtea Constitutionala din Republica Moldova a decis ca limba romana si cea moldoveneasca sunt identice. Decizia a fost exprimata de presedintele Curtii, Alexandru Tanase, informeaza Publika.md . Astfel, limba romana este limba de stat a R. Moldova, deoarece acesta este termenul precizat in Declaratia de Independenta a tarii, scrie si site-ul Unimedia. "Declaratia de Independenta face for comun cu Constitutia. In cazul unor divergente, textul Declaratiei de Independenta prevaleaza", a mentionat presedintele CC, Alexandru Tanase. Publika.md aminteste ca astazi, Curtea Constitutionala a examinat doua sesizari privind interpretarea articolului 13 din Legea Suprema, care se refera la limba oficiala a tarii. Una dintre sesizari a fost depusa de catre deputatul liberal-reformator Ana Gutu, iar cealalta este semnata de liberalii lui Mihai Ghimpu. Potrivit Unimedia, Ana Gutu a apelat la Inalta Curte pentru interpretarea articolului 13 din Legea Suprema, solicitand verificarea posibilitatii de echivalare a sintagmei "limba moldoveneasca, functionand pe baza grafiei latine" cu expresia "limba romana". Gutu a argumentat pozitia sa prin caracterul stiintific nul al articolului. Sesizarea a fost depusa la CC pe 26 martie. Cea de-a doua sesizare la CC a fost depusa de Partidul Liberal. Autorii solicita magistratilor sa spuna care este denumirea corecta a limbii de stat - limba romana sau limba moldoveneasca, reiesind din preambulul Constitutiei in corelare cu Declaratia de Independenta a Republicii Moldova. Eminescu poezie de Iurie Osoianu (9 iunie 2012) O viaţă întreagă am visat să vin la Ipotesti, la tine, Să văd e sat terestru satul tău – extraterestru... Dar nu mă lasă sâgele ce-mi curge-n vine, Basarabeanul sânge, bade Eminescu. Şi satul meu la fel cu "eşti", ca Ipoteştii, În stânga Prutului, sătucul meu, Hăreştiul, Ce vad frumos aveau cândva Hăreştii, Să-l treacă toata lumea, bade Eminescu. ... acum întregul Prut e o vâltoare, Şi nu mai trec ţărani, cu caii de căpăstru... La Iaşi să-şi ducă, pepenii de vânzare Ca-n vremi apuse, bade Eminescu... Acuma Prutu-i ştreang, care de gât ne strânge, Cum afirma prin Europa preşedintele Băsescu, - De neam c-o datorie şi de sânge, Faţă de tine, bade Eminescu... Hotarul nu mă lasă... cică Europa, E malul drept-adică românescul, Şi Basarabia pe veci e Aziopa- Cum râd muscalii, bade Eminescu... Un unu, doi şi trei de când cerşeşti, Un orice preţ Părintelui Cerescu, Să dea o altă soartă, naţiunii româneşti, Întegră soartă, bade Eminescu. PS ... Înc-un poet plecat, cam nu demult, de-aice, E vorba de-Andrian, de Păunescu Tu vezi acolo sus – de-a sta-n genunchi să-ţi pice, Ascultă-i versul, bade Eminescu... Şi dacă-ţi place ţie, o să-i placă şi lui Dumnezeu, Românul vers moldovenesc-românul vers basarabescu, Şi poate s-a-ndura, unind poporul meu În Mare Românie, bade Eminescu...

Sursa: valentinaghidculinar.blogspot.ro

Ma rog sa ma iertati pentru neputintele mele, pentru toate cele stiute si nestiute. IERTATI-MA! DOMNUL SA NE IERTE SI SA NE AJUTE SA NE INCALZIM INIMILE,SA IERTAM, SA FIM IERTATI SI SA AVEM UN POST CU BUCURIE SI FOLOS DUHOVNICESC! DOAMNE AJUTA! Zis-a Domnul: Daca veti ierta oamenilor greselile lor, va ierta si voua Tatal vostru Cel ceresc; iar daca nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre. Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi intuneca fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor. Tu insa, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie. Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura, ci adunati-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica si unde furii nu le sapa si nu le fura. Caci unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra. (Matei 6, 14-21) Suntem in pragul Sfantului si Marelui Post. Duminica iz­gonirii lui Adam din Rai, ultimul popas inaintea duhovnicestii ofensive, ne pune la inceputul vietii noastre pacatoase pe pa­mant. Suntem izgoniti din Raiul desfatarii din pricina neas­cultarii, a mandriei si a neinfranarii. Viata cu sudoare, cu chinu­ire, cu necazuri si lacrimi se incheie cu intoarcerea in pamantul din care am fost luati, cu moartea, plata pacatului. Starea lui Adam cel izgonit, care este si starea noastra, se oglindeste in cantarile pline de umilinta ale Duminicii. „Sezut-a Adam in preajma Raiului, si de goliciunea sa plangand, se tanguia: Vai mie, celui ce m-am supus inselaciunii celei viclene, si am fost furat de ea si de marire m-am departat. Vai mie, celui dezbracat de nevinovatie si lasat in saracie . Ci, o raiule, de acum nu ma voi mai desfata intru dulceata ta…” (Vecernie). Adam cu plangere a strigat: Vai mie, ca sarpele si femeia de la dumnezeiasca indrazneala m-au izgonit si din desfatarea raiu­lui mancarea din pom m-a instrainat. Vai mie, cel ce eram odinioara imparat tuturor fapturilor lui Dumnezeu celor paman­testi, acum rob m-am facut dintr-o sfatuire fara de lege. Si cel ce eram oarecand cu slava nemuririi imbracat, cu piele de omoraciune, ca un muritor, jalnic sunt imbracat . Vai mie, ce plan gere voi lua intr-ajutor! Ci tu, Iubitorule de oameni, Cel ce din pamant m-ai facut, imbracandu-Te cu milostivirea, din ro­bia vrajmasului scoate-ma si ma mantuieste!” De aceea, nevointele, intristarea si plangerea postului sunt si o intristare si tanguire pentru Raiul pierdut si pe care cu mul­te suferinte se cade sa-l redobandim (F. Ap. 14, 22). Evanghelia duminicii, de la Sf. Liturghie, ne aduce aminte, iarasi, de cele doua mari fapte: smerenia si dragostea , care sunt temeiul a toata fapta buna. Postul, impreuna cu rugaciunea si toate nevointele legate de dansul, poate fi zadarnicit de vrajmasul daca nu suntem cu luare aminte . De aceea, ne invata Mantuitorul: “Cand postiti, nu fiti tristi, ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc… tu insa, cand postesti, unge capul si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamsnilor ca postesti “ (Matei 6, 16-18). Sa nu uitam lectia din pilda vamesului si fariseului cand postim. Sa lucram cu dragoste nevointele postului, dar sa le acoperim si sa le pazim cu smerenie. Vestejirea fireasca a trupului sa o impodobim cu veselia inimii si a fetei, gandindu-ne la folosul cel mare pe care-l aduce postul. Ungerea capului si spalarea fetei nu trebuie luate in litera, ci cu un inteles duhovnicesc . Sf. Maxim Marturisitorul ne arata ca fata este icoana intregii noastre vieti, iar capul este simbolul mintii. Deci, a spala fata inseam­na a ne curati viata de toata intinaciunea pacatului, iar a unge capul inseamna a face mintea sa straluceasca de cunostinta dum­nezeiasca (Filocalia, vol. II, p. 232). Grijile lumesti, de obicei, rapesc omului toata vremea, iar pentru grija de suflet nu-i mai ramane nici un ragaz. Dar grijile trebuie proportionate cu insemnatatea lucrului respectiv . De aceea ne indeamna iarasi Mantuitorul: „ Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura. Ci adunati-va comori in cer… ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra” (Matei 6, 19-21). Averile pamantesti, fata de comoara mai scumpa decat toata lumea a sufletului, nu merita atentia care li se da. Nu ne putem lipsi de grijile legate de trup, dar grijirii de suflet i se cuvine intaietatea, deci vremea postului, vreme de osteneli de suflet mantuitoare, nu trebuie zadarnicita cu grijirea de multe a celor pamantesti. In chip deosebit, Sf. Evanghelie ne atrage atentia asupra al­tei laturi a dragostei de aproapele, asupra milosteniei sufletesti si anume asupra iertarii aproapelui, care este o mare fapta buna si bine placuta lui Dumnezeu. Asa de mult tine Mantuitorul la iertarea aproapelui, incat fara de ea nici El nu ne iarta pacatele noastre. „De veti ierta oamenilor gresalele lor, ierta-va si voua Tatal Ceresc; iar de nu veti ierta oamenilor gresalele lor, nici Tatal vostru nu va ierta gresalele voastre” (Matei 6, 14-15). Desi tot pacatul este impotriva lui Dumnezeu si numai de la El putem dobandi iertarea, totusi de pacatul fata de aproapele, Dumnezeu nu ne iarta fara aprobarea acestuia. De aceea, cand cerem iertare cuiva pe care l-am suparat cu ceva, el raspunde: „Dumnezeu sa te ierte!”, adica: iata, eu te-am iertat, de acum poate si Dumnezeu sa te ierte . Si numai asa ne iarta. Fiindca pentru innoirea noastra sufleteasca in primul rand avem nevoie de iertarea pacatelor de la Dumnezeu, ostenelile postului urma­resc si acest lucru. Dumnezeu, in marea Lui iubire de oameni, ne cere si El ceva in schimbul iertarii de care avem nevoie: „Voiesti sa-ti iert pacatele cele multe? Ti le iert cu o conditie: sa ierti si tu gresalele aproapelui tau”. Iar noi in rugaciunea dom­neasca din fiecare zi, ne angajam fata de Dumnezeu sa facem acest lucru: „Iarta-ne Doamne, gresalele noastre, ca si noi ier­tam gresitilor nostri”. Fara de aceasta iertare, nu ne iarta nici Dumnezeu pe noi. Nu numai ca nu ne iarta, dar nici faptele cele bune nu ni le primeste. Ne-o spune limpede tot Mantuitorul Hristos: „De-ti vei aduce darul tau la Altar si acolo-ti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva asupra ta, lasa acolo darul si mergi mai intai de te impaca cu fratele tau si apoi venind, adu darul tau” (Matei 5, 23-24). Ostenelile pentru virtute, postul si toate celelalte, desi sunt trebuitoare pentru mantuire, totusi Dumnezeu le primeste nu numai ca un lucru datorat, ci si ca pe o fapta buna, ca pe un dar . De aceea Sfintii Parinti mai numesc postul si zeciuiala , o zeciuiala de fapte bune pe care o dam lui Dumnezeu pentru in­treaga curgere a anului. Darul insa, pentru a putea fi primit trebuie sa indeplineasca conditia evanghelica a darului, sa fim impacati cu aproapele nostru . De aici vine asa de frumoasa randuiala a iertarii obstesti, care se face in aceasta duminica dina­intea postului, care se numeste si „Duminica iertarii” . La sfar­situl vecerniei, toti parintii si fratii, precum si crestinii de fata isi cer iertare unii altora: „ Iarta-ma frate!”, „Dumnezeu sa te ierte!” . Tot asa fac si crestinii, se iarta cu cei din casa, cu vecinii si cu cei care nu au vreo pricina. Stergem astfel toata rautatea cea de la inima si putem aduce in pace si cu buna nadejde lui Dum­nezeu darul ostenelilor postului. Iertarea aproapelui insa, mai are un dar. Fiindca viata noas­tra este un nesfarsit sir de greseli, pocainta si virtutile noastre sunt nedesavarsite pentru a putea cu ele dobandi iertarea deplina. Dumnezeu, in marea Sa milostivire, pentru mantuirea noastra, ne-a pus la indemana calea cea mai lesnicioasa: iertarea fratelui. Pilda fratelui lenevos din Pateric este mult mai grai­toare in aceasta privinta. Aproape de un batran, traia un frate cam trandav in nevointa. Venindu-i vremea sa moara, stateau langa dansul mai multi frati. Batranul, vrand sa-i foloseasca, vazand pe acela ca se duce din trup vesel si cu bucurie, i-a zis: „Frate, noi toti stim ca nu prea ai fost osardnic la nevointe, si de unde cu asa osardie te duci?” Si i-a raspuns fratele: „Crede, parinte, adevarul graiesti, insa de cand m-am facut monah, nu stiu sa fi judecat sau sa fi tinut pomenire de rau asupra cuiva, ci de s-a intamplat vreo prigonire cu cineva, intru acel ceas m-am impacat cu el. Deci voi sa zic lui Dumnezeu: Stapane, Tu ai zis: «Nu judecati si nu veti fi judecati»; si: «iertati si vi se va ierta voua». Deci i-a zis lui batranul: „Pace tie, fiule, ca fara osteneala te-ai mantuit” (p. 380). Iata de cate daruri este pricinuitoare iertarea aproapelui: - ne aduce de la Dumnezeu iertarea pacatelor, - ne face bine primite faptele cele bune, - ne agoniseste cu lesnire mantuirea. Si pe buna dreptate, pentru ca iertarea aduce pace intre oameni, inlatura vrajba, pentru care lucru a trebuit sa Se intru­peze Insusi Fiul lui Dumnezeu. Cu acestea, suntem gata pentru ostenelile sfantului post. Vremea indelungata de pregatire ne-a pus la indemana toate cele trebuitoare pentru aceasta calatorie a bunatatilor. Astfel: - suntem imbracati cu mantia smereniei, - avem toiagul nadejdii celei bune, - cu ochii tinta la ceasul judecatii, - cu cugetul la moarte, - intariti de pilda marilor luptatori ai duhului, - cu nadejdea la frumusetea rasplatirii, - iertati si impacati cu aproapele. “Sosit-a vremea, inceputul luptelor celor duhovnicesti, bi­ruinta cea impotriva dracilor, infranarea cea intr-armata, po­doaba ingerilor, indrazneala cea catre Dumnezeu…”. „Calatoria virtutilor s-a deschis. Cei ce voiti sa va nevoiti intrati, incingandu-va cu nevointa cea buna a postului; ca cei ce se lupta dupa lege, dupa dreptate se incununeaza. Si luand toata intr-armarea crucii, sa ne luptam impotriva vrajmasului, ca un zid nestricat tinand credinta, ca o platosa rugaciunea si ca un coif milostenia. In loc de sabie, postul care taie toata rautatea cea de la inima. ..” ‘. „Stralucit-a darul Tau, Doamne, stralucit-a luminarea su­fletelor noastre. Iata vreme bine primita, iata vremea pocaintei. Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii. Ca trecand noianul cel mare al postului, sa ajungem la Invierea cea de-a treia zi a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce mantuieste sufletele noastre”. Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie; iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-l mie, slugii Tale. Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad pacatele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin! (din: Protosinghel Petroniu Tanase, “ Usile pocaintei. Meditatii duhovnicesti la vremea Triodului” , Editura Doxologia, Iasi, 2012) Evanghelia Mantuitorului Hristos nu spune sa nu fii vazut de oameni ca postesti, ci spune clar sa nu postesti pentru a fi vazut de oameni! Deci sa nu ai aceasta motivatie in mintea si in inima ta cand postesti. Din postul de 40 de zile al Mantuitorului Iisus Hristos invatam sa ne infranam si sa luptam duhovniceste, pentru a birui pacatul ca mod de existenta egoista si aroganta. Domnul nostru Iisus Hristos a respins cele trei ispite venite de la diavolul, si anume lacomia dupa bunurile materiale, pofta de stapanire a lumii acesteia si iluzia slavei desarte, adica supraevaluarea de sine a omului. In concluzie, Mantuitorul Iisus Hristos respinge toate ispitele afirmarii egoiste a omului care se separa de Dumnezeu, prin neascultare si uitare de El, deoarece omul se poate mantui numai prin iubire smerita fata de Dumnezeu si de aproapele.

Sursa: valentinaghidculinar.blogspot.ro

Sursa. http://viitorulromaniei.ro/ Este mezinul unei familii cu treisprezece copii din Mălini, Suceava. E tenor, dar este și poet – are deja primul volum de versuri. E prezent pe marile scene ale lumii, fiind printre cei mai apreciați tenori din România și – să nu ne ferim să o scriem – din toată Europa. Are treizeci și unu de ani. Este căsătorit. N-ar emigra niciodată, fiindcă îi iubește prea mult pe români. În muzică, a început cu oboiul, la Suceava. Are trei frați absolvenți de Teologie – doi sunt preoți. Foto: Petrică Tănase Teodor Ilincăi are o biografie impresionantă , dar ce este fundamental la tenorul nostru, ca la toți oamenii de valoare, este că nu se împăunează cu succesele sale. Unul dintre marile sale regrete: spiritualitatea din satul românesc a ajuns pe cale de dispariție. Chiar dacă n-ar fi fost marele tenor care este, Teodor Ilincăi ar fi rămas un om. Încă îi place enorm să meargă la coasă. Și aceasta este – dincolo de orice biografie – cel mai important. Teodor, cum îți spun cei din familie, prietenii? Simplu, Tudor. Tudor, atunci, tu ești din Mălini, Suceava. Câți frați ați fost? Suntem zece băieți și trei fete, eu am avut norocul să mă nasc ultimul. Deși nu cred în noroc, pot spune că sunt norocos să am atâția frați și surori, de la care am cules experiență, bună, mai puțin bună, tot experiență se numește. Întotdeauna am considerat și chiar mi se confirmă că numarul 13 a fost cu noroc pentru mine, desi nu sunt superstițios, ba chiar am argumente solide împotriva superstițiilor. Uite că stimabilul și controversatul „13” tinde să mă contrazică… Cum e copilăria în cadrul acela idilic – moldovenesco-bucovinean? Cei cărora le povestesc crâmpeie din copilăria mea aud același lucru: ce n-a apucat să facă Nică a lui Ștefan Apetrei am făcut eu, fratii și vecinii mei – ne-am fi înțeles de minune cu șturlubaticul humuleștean! Aici intră și experiențele constructive, desigur. Talentul l-ai moștenit de la părinții tăi? Și ei au activat în domeniu? Talentul îl moștenesc de la ambii părinți, cărora, deși nu au fost muzicieni, le plăcea foarte mult să asculte muzică bună sau să cânte ei înșiși. Încă de la trei ani, mama mă lua cu ea în corul bisericii din Pâraie, parohia din comuna Mălini de care aparțineam. Mi s-a spus că bunicul din partea mamei avea o voce de tenor foarte placută. Dar frații? Frații mei sunt atrași și ei de muzică, laică sau religioasă, am avut șansa sa ma nasc intr-o familie muzicală, eram „cântăcioșii” uliței, sau, aș îndrăzni, chiar ai satului. Doi dintre ei au devenit preoți, doi sunt cântăreți bisericești, dintre care unul a absolvit la rându-i Teologia – concluzia e că muzica psaltică a fost la mare preț în familia noastră, eu însumi am absolvit Universitatea de Muzică din București, având specializarea Muzica Religioasă (Psaltică-Bizantină). Majoritatea cântă la cel puțin un instrument, fie că se cheamă chitară, mandolină, fluier, muzicuță, cobză. Din păcate, nici unul nu s-a perfecționat, în schimb am încercat eu să-i „răzbun”. Cum a fost descoperit harul tău? N-a fost greu să se tragă concluzia că sunt ceva mai dotat din punct de vedere muzical, de aici până la decizia familiei de a mă susține în a urma cursurile Liceului de Artă din Suceava (devenit între timp Colegiul de Arte „Ciprian Porumbescu”) n-a fost decât un pas, unul foarte important, aș putea spune. Cum ajunge Teodor Ilincăi să studieze oboiul Ți-am citit biografia și văd că ai început cu oboiul la Suceava. Care e povestea traseului tău educațional? Ce s-a întâmplat cu oboiul? Nu pot spune ca m-a încântat ideea de a studia oboiul, instrument magnific, necunoscut mie în acel moment. Mi-aș fi dorit să studiez chitara, care nu-mi era straină, fratele meu Petru învâțându-mă primele noțiuni, însa planul meu nu s-a potrivit cu cel al dirigintei mele, bună prietenă cu profesorul de oboi, care trebuia să-și completeze catedra – problemă veche și arzătoare în sistemul de învățământ românesc… Atunci am suferit, însă îmi dau seama că, așa cum mai întotdeauna se întâmplă, tot răul a fost spre bine, m-am axat pe teoria muzicală și cântul vocal, Dumnezeu îmi trimitea primul semnal cum că ceva mai bun mă aștepta. Te întorci des la Mălini? Cum e acolo acum față de cum era când ai plecat tu să cucerești lumea? Nu merg la Mălini așa de des pe cât mi-aș dori, însă o fac cu plăcere infinită când am prilejul. Sigur că satul s-a schimbat mult față de cum era când eu îmi începeam călătoria vietii, s-a dezvoltat armonios, datorită hărniciei și seriozității oamenilor locului, gospodari destoinici. Ceea ce-a pierdut, parțial, este spiritualitatea, din păcate tendința generală a satelor românești, odată cu proasta întelegere a emancipării și democrației. E normal ca oamenii să-și dorească un trai mai bun, să plece în străinătate și să câștige salarii mai mari, însa ceea ce aduc cu sine când se întorc nu sunt numai banii, ci și o platitudine și o laicizare, care nouă ne erau străine înainte de a ne fi deschise granițele spre Occident. Ceea ce mă bucură e că tradițiile încă rezistă, avem chiar un grup de tradiții populare destul de cunoscut în țară, „Flori de mălin”, grup din care face parte și unul din frații mei, care duc mai departe bogăția spirituală primită în dar de la strămoși. Ce îți place să faci când te întorci? În general, când merg acasă îmi place să fac ceea ce făceam când eram copil, în funcție de perioada vizitei. Îmi face o deosebită plăcere să merg la coasă și la alte munci agricole, să colind pădurile în căutare de ciuperci sau să vizitez câte o stână, să merg cu colindul și cu uratul în cazul în care mă nimeresc la Mălini de sărbători. În măsura timpului disponibil, îmi vizitez frații care stau în zona Sucevei. Oricum ar fi, cel puțin un instrument muzical mă însoțește în permanență, reîntâlnirile trebuie condimentate, ca întotdeauna, și cu puțină muzică și voie bună. Cum ajunge Teodor Ilincăi să scrie poezie Foto: Petrică Tănase Liceul l-ai făcut la București, unde ai studiat Filologia. Care e istoria din spatele acestei opțiuni? Primii trei ani de liceu i-am petrecut la Borca, în județul Neamț, am dorit să studiez și altceva în afară de muzică, simțindu-mă atras și de literatură, istorie și știinte sociale, dar muzica mă atrăgea, totuși, ca un magnet, era Mecca mea, spre care tindeam neîncetat. Participând la “Ploaia de Stele” în clasa a XI-a, am întâlnit acolo o persoană care mi-a propus să înființăm o trupă de băieți. Ideea mi-a surâs, astfel încat m-am transferat la București, la Liceul Teoretic „Constantin Brâncoveanu”, la același profil, desigur. Ideea cu trupa nu s-a concretizat, dar cel mai mare câștig l-a constituit decizia – firească – de a mă înscrie la cursurile Universității Naționale de Muzică. Știu că ai publicat și poezie. Câte cărți de versuri ai? Poți să ne dai un exemplu din lirica ta? Deocamdată am publicat un singur volum, „Cromatisme”, pe care îl puteți găsi în reteaua Companiei de librării București, sper în curând să apară și al doilea volum, muncesc în acest sens. Vă voi da un exemplu mai scurt, sper să vă stârnesc curiozitatea de a-mi citi toate poeziile Amurg de toamnă O moarte-atât de vie, atât de colorată E-n frunzele căzute sub arborii pustii! Iar fremătândul foşnet pe-aleea-nsigurată Respiră-n ritm molatic al paşilor târzii. E-atâta frumuseţe-n melancolii de toamnă, În fâlfâiri nomade pe bolta rece-a zării, Când sărutarea serii stăruitor ne-ndeamnă Spre-adâncul reveriei şi mierea cugetării… Bucureşti – Dresda, 19 septembrie 2013 Când scrii poezie? Ai timp? Ai un anumit ritual? O faci doar când ești inspirat? Ce te inspiră? În general scriu atunci când mă aflu pe alte meleaguri, cu prilejul colaborărilor mele, dar nu e neaparat o regulă. Poezia nu necesită timp, spațiu sau justificare. Ea se naște atunci când singură decide, importante sunt frânturile de subiecte și idei, care nu trebuie lăsate să se evapore, atunci când încolțesc în minte. Poezia, ca orice lucru pe care ți-l dorești, trebuie chemată, strigată din toți rărunchii sufletului, pentru a o putea dobândi și mai apoi dărui. Nu am niciun ritual și nici nu mă întristează momentele de neinspirație, am nevoie și de acestea, pentru a mă putea relaxa. De inspirat, mă inspiră tot ce se întâmplă în jurul meu, subiectele poeziilor mele sunt dintre cele mai diverse.. Care sunt poeții tăi preferați? Lucian Blaga, Geo Bogza, Mihai Eminescu, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Ion Minulescu, Alexandru Macedonski, Nicolae Labiș, Anton Pann. Nu în această ordine. Ai studiat la Conservatorul din București. Cum au fost anii studenției? Ce amintiri păstrezi de atunci? Anii studenției cred că sunt unici pentru fiecare student în parte. Îmi trec prin minte frânturi de cursuri interesante, plăcute sau plictisitoare amestecate cu momente amuzante din viața din căminele studențești, profesori simpatici, omenoși sau bosumflați, colegi mai mult sau mai puțin prietenoși. Importantă este experiența acumulată pe parcursul acestor ani și nu ma refer neapărat doar la experiența muzicală, ci la cea socială, o instituție de învățământ superior îți dă prilejul de cocheta cu arta, de a ști la final să jonglezi, pe lângă cunoștințele acumulate, cu tot soiul de emoții și stări sufletești. Cele mai frumoase amintiri rămân cele de la orele de cor și dirijat de cor academic, sau cele în care eram membru în diverse coruri profesioniste, așa am avut prilejul de a lucra și a conlucra cu oamenii îndeaproape, de a cunoaște diferite caractere si păreri. Cum ajunge Teodor Ilincăi să fie un tenor recunoscut pe plan internațional Cariera ta a luat un avânt extraordinar în 2009 – ai avut atunci un an extraordinar. În același an ai debutat la Hamburg, Viena și Londra și ai fost recunoscut unanim drept tenorul român al anului. Cum a fost 2009? 2009 a fost anul recunoașterii mele ca muzician profesionist în țară și în străinătate, anul în care am început să culeg roadele semănate până atunci. Când privesc în trecut, îmi spun că se poate ca fiecare să fie cel puțin la fel de prolific, cu condiția să nu mă opresc din a cerceta și acumula tot ce ține de această vocație. De atunci, tot răsucești fusele orare. Ai interpretat pe marile scene ale lumii – Monte Carlo, Londra, Hamburg, Viena, Sevillia, Berlin, Dresda, München, Düsseldorf, Duisburg, Toulouse, Strasbourg, Barcelona, San Diego, Marseille, Lausanne, Santiago de Chile, Frankfurt, Paris, Londra. În ce țări diin lume n-ai ajuns încă, dar ai vrea? Mai am de punctat câteva opere de renume, nu mă grăbesc însă. Atunci când se va decide să pășesc și pe scena acestor opere, o voi face cu aceeasi dăruire și bucurie care mă caracterizează încă de când am debutat pe scena Operei din București. În ce oraș te-ai simțit cel mai bine? E greu de spus. La Hamburg, unde am debutat internațional, mă simt ca acasă, pe scena Operei Regale din Londra trăiesc de fiecare dată un sentiment special de împlinire, la Marseille simt până în maduva oaselor dragostea publicului, însă aș putea spune că ma simt mai confortabil în orașele de provincie, atmosfera e mult mai destinsă, publicul vine de dragul muzicii și nu doar de a fi în tendințe sau de a merge la vânătoare de sunete mai puțin reușite din partea soliștilor. Cum ajunge Teodor Ilincăi să nu-și dorească niciodată să emigreze Ai multe admiratoare, pesemne, așa că sunt obligat moral să te întreb: cu dragostea cum stai? Sigur că e placut să știi că lumea te admira, însă ecuația dragostei s-a rezolvat cu multă vreme în urmă, încă de pe băncile facultății, atunci când am cunoscut-o pe soția mea. Ești mai tot timpul pe scenă cu splendide soprane. Soția ta ce părere are de treaba asta? – din ce știu eu ea fiind și olteancă, deci, probabil, mai iute. E inteligentă, așa că nu-mi fac probleme în această privință, în aceste momente vocația trebuie privită ca o meserie. Ce planuri de viitor ai, Tudor? Ești mulțumit de realizările tale de până acum? N-aș putea să nu fiu mulțumit, dar nu mă pot opri aici. Planuri de viitor nu mi-a plăcut niciodată să-mi fac, trebuie doar să continui ceea ce am început cu mult timp în urmă, iar realizările nu vor înceta sa apară, sunt sigur. Cum vezi tu viitorul României? Mi-e greu să mă pronunț, în prezent lucrurile nu sunt extraordinare în România, însă nici nu trebuie să dramatizăm. Referindu-mă strict pe plan cultural, există tendința de a suprima și a stopa orice dezvoltare în acest sens, prin fondurile infime alocate. Românii au o forță de regenerare fantastică, am dovedit-o in istorie, dar avem nevoie de mai multă liniște, o liniște obținută prin lectură, teatru, concerte. Se citește prea puțin și se consumă filme în exces. Copiii se joacă mult prea mult pe calculatoare, tablete sau telefoane. Prea puțini tineri sunt consumatori de teatru, operă sau concerte simfonice. Dacă toate acestea se vor schimba, viitorul României va fi altul decât se întrevede acum. Știu că nu ai vrut niciodată să emigrezi. De ce? Iubesc prea mult România și pe români ca să emigrez, nu m-aș simți confortabil în altă parte, aici mă simt iubit și fericit. Când te putem vedea – în viitorul apropiat – pe o scenă din țară și unde? Pe 28 martie, la Ateneu, cu prilejul concertului de Paște, apoi pe 2 aprilie la Opera din Cluj, unde voi debuta în „Requiem”-ul de Verdi. CITAT: “ Românii au o forță de regenerare fantastică, am dovedit-o in istorie, dar avem nevoie de mai multă liniște, o liniște obținută prin lectură, teatru, concerte. Se citeste prea puțin și se consumă filme în exces .”,Teodor Ilincăi, tenor

Sursa: valentinaghidculinar.blogspot.ro

Atât trebuie. Dacă am uitat, ne-am pierdut. Vedeţi că în toate timpurile au fost nenorociri. Nu e ce trebuie astăzi, dar, totuşi, nu-i ca pe vremea lui Nero. Nu-i ce trebuie astăzi, recunoaştem, nu se face îndeajuns, nu ne rugăm îndeajuns; dar, totuşi avem atâtea cărţi, avem de unde porni. Nu suntem noi, preoţii, excepţionali, totuşi avem Liturghie. Nu o să întrebe nimeni poştaşul când vine cu scrisoarea: poştaşule am auzit că ai o concubină, eu nu primesc scrisoarea de la tine. Primeşti scrisoarea, nu te interesează poştaşul. Să ne folosim! Trăim nişte vremuri deosebite, dar şi nişte vremuri favorabile. Cine rezistă a câştigat. Dar cum să rezişti cu cablul de televiziune? N-ai cum să rezişti cu cablul. Dacă poţi, rezistă; dar e greu, e foarte greu, e aproape imposibil de crezut. Puteţi să faceţi o demonstraţie, dacă vieţi, între dumneavoastră. Spuneţi: eu am rezistat cu cablul de televiziune, pe mine nu mă afectează cablul, nu mă afectează PRO TV, ANTENA 1. Cum nu te afectează când preocuparea ta, dacă eşti tânăr, sunt femeile goale şi, dacă eşti la 30-40 de ani, preocuparea ta sunt telenovelele, şi dacă eşti mai în vârstă preocuparea ta e politica? Cum nu te afectează, când tu pierzi aşa de mult timp în faţa televizorului? Statistica arată că acum un an românul în medie stătea 8 ore la televizor. Cum să nu te afecteze? Te afectează. Te zobeşte. Îţi modifică gândirea mie în mie. Suntem contra? Suntem contra. De ce? Păi dacă îmi taie accesul la împlinirea scopului… Normal n-ar trebui să fiu contra, dar dacă mă zobeşte… Nu vedeţi că noi spunem ceva de la altar, familia spune şi ea ceva, televizorul spune altfel, şcoala spune şi ea altfel, prietenii spun şi ei altfel şi copilul se năuceşte, nu mai ştie nimic. Extras din Părintele Nicolae Tănase, De la prietenie la iubire, Editura Agaton, p. 218-219

Sursa: valentinaghidculinar.blogspot.ro

Binefăcătorii persoane fizice sau instituţile care doresc să ajute pot să o contacteze pe Maica Stareţă Ghelasia Tănase la telefonul 0767.044840 sau să depună bani direct în contul de mai jos: Mănăstirea RĂTEŞTI Cont: RO93 BRDE 100SV021 3559 1000 deschis la B.R.D. – Agenţia Berca, Jud. Buzău. Cod SWIFT( BIC ) BRDEROBU Facebook: Salvăm Mănăstirea Răteşti https://www.facebook.com/Salv%C4%83m-M%C4%83n%C4%83stirea-R%C4%83te%C5%9Fti-592023614270572/ Cea mai încercată vatră monahală din Europa, Sfânta Mănăstire Răteşti din judeţul Buzău are nevoie de reabilitare urgentă în urma alunecărilor de teren care au distrus ansamblul mânăstiresc monument istoric de mare importanţă religioasă. Dezastrul a făcut să se piardă majoritatea chiliilor , iar biserica stă să cadă. Interiorul bisericii a fost îmbracat în fresca între anii 1843-1844, de către renumitul pictor Nicolae Teodorescu, conducatorul Şcolii de zugra vi de la Episcopia Buzaului, ajutat de nepotul său, celebrul pictor Gheorghe Tăttarescu, elev al Şcolii în acea vreme. Ca necazul căzut asupra maicilor să fie complet, recent s-a defectat pompa de apă a cărui înlocuire necesită suma de aproximativ 10.000 de lei. Să fim alături de acest important locaş de cult românesc şi de măicuţele greu încercate de la Răteşti. Cand s-a produs alunecarea si manastirea din Ratesti a inceput sa se naruie, 40 de maicute se adaposteau acolo. Cateva au plecat la alte manastiri, iar 27 un gasit un loc de rugaciune provizoriu la un camin de batrani. Crapaturile au facut chiliile de nelocuit, iar peretii se prabusesc. Maicutele au fost mutate intr-un camin de batrani, care le gazduieste pana cand manastirea va fi reparata. Manastirea, a carei biserica este inchinata Sfintei Treimi si Sfantului Dimitrie Izvoratorul de Mir, se afla in judetul Buzau, la o distanta de aproximativ 30 de kilometri nord-vest de orasul Buzau. La aceasta se ajunge pe drumul national 10, trecandu-se raul Buzau, mai inainte de localitatea Satuc, sau pe drumul judetean 203, trecand prin Berca, apoi pe drumul comunal 194, cale de doi kilometri. Adresa manastirii: satul Ratesti, comuna Berca, 127039, judetul Buzau. http://stiridebuzau.ro/vocea-crestina/maicutele-de-la-ratesti-au-lansat-o-campanie-pe-facebook-pentru-salvarea-manastirii-distruse-de-alunecari-2406.html?utm_source=twitterfeed&utm_medium=facebook

Sursa: valentinaghidculinar.blogspot.ro

Intre 6 si 12 septembrie 2010, la Bucuresti are loc a doua editie a “Tea & Coffee Festival“. Programul: Luni, 6 septembrie 2010 Orele 19:00- Vernisajul expozitiei de fotografie- The Coffee Syndrom, Autor: Andrei Tanase, Cafepedia- Romana (Str. Pictor Arthur Verona, nr. 2) Marti, 7 septembrie 2010 Orele 19:00- Tea Break, Teatru de improvizatie- TrupArt, Gradina Verona (Str. Pictor Arthur Verona, nr.13-15, in spatele Librariei Carturesti) Miercuri, 8 septembrie 2010 Orele 19:00, Dolce caffe italiano, muzica live- La Strada, Grand Café Galleron (Str. Nicolae Golescu, nr. 18 A) Joi, 9 septembrie 2010 Orele 19:00, Ma té si muzica sud- americana, Serendipity (Str. Dumbrava Rosie 12) Vineri, 10 septembrie 2010 Orele 19:00, Ceremonia ceaiului în Japonia, Centrul de Studii Româno-Japoneze, Rendez Vous Centrul Istoric (Str. Nicolae Tonitza 6) Orele 17:00- 22:00- “Miss Tea Time”- workshop de arta urbana- Asociatia I love Bucharest, Centrul Istoric, in fata Teatrului de Comedie (Str. Sf. Dumitru nr. 2) Vineri, Sambata si Duminica (10, 11 si 12 septembrie 2010) Expozitie de ceai, cafea si accesorii, Muzeul Municipiului Bucuresti, Bd. I. C. Bratianu, nr. 2 Sambata,11 septembrie, orele 19:00- Prezentare de moda „Lolita”, Curtea Muzeului Municipiului Bucuresti. Intrarea este libera. Sursa informatii: www.infobr.ro

Sursa: bucataria-lumii.blogspot.ro

Copyright 2017 ® - Contact