chiftele de dovlecei la lena | faguri la lena | chiftele de dovleac la lena | limonada lalena | gogosari cu pikant fix | aspic cu peste si fructe de mare | chiftele moldovenesti anton
Conectare

Loghează-te pentru retete999 în scopul de a salva retetele tale preferate

Daca nu sunteți inca inregistrat, inregistrează-te acum!

Ați uitat parola?

Buna seara ! sper ca ati avut o zi frumoasa , e deja miercuri , cum trece vremea ... Stiu v-am promis placinta cu dovleac in ton cu aceasta minunata toamna , dar aparatul meu foto a zis ca vrea sa iasa la pensie :( . Pana o sa ii vina radul unuia nou, mai dureaza ceva timp, din pacate :( Dar sa trecem la lucruri mai frumoase , va propun articolul urmator , aparut in Evenimentul zilei de sambata. Daca tot s-a scris de noi in ziar , sa citeasca toata lumea! Lecturare placuta si o seara minunata va doresc! Sursa: Evenimentul Zilei Aici ridicand cosul bio de la d-nul Jivu, eram insarcinata cu Dominic Tracotoristii mei, in spatele lor gradina noastra, in aceasta primavara , cand ne pregateam de semanat. Si nu puteam sa nu va prezint pe cel mai harnic membru al echipei :)) Soluţii la otrăvurile din alimente: abonamente la ţărani sau bio din magazin Autor: Georgeta Petrovici Dacă vă este teamă de alimentele pline de pesticide şi E-uri, le puteţi încerca pe cele eco, din supermarketuri. O altă variantă pot fi achiziţiile directe de la ţărani, în baza unor comenzi ferme. Cerere prea mică Ştefan Nagy are o ofertă variată de zarzavaturi ecologice, dar îi cam lipseşte piaţa de desfacere Sursa: Foto: Adi Pîclişan 1 Medicii sunt de acord la unison că alimentele naturale sunt cele mai sănătoase: carne de găină din curtea bunicii, hrănită cu grăunţe "curate", legume şi zarzavaturi ajutate în creştere cu bălegar luat de la animalele din propriul grajd, care pasc numai iarbă curată. Pe lângă produsele cultivate pe cont propriu, există şi varianta "bio", existentă în multe magazine, dar un pic cam piperată pentru mulţi români, cât şi abonamentele directe la ţărani, ceva mai accesibile, însă disponibile doar în anumite zone. 220 de familii, abonate la coşul cu legume Un grup de tineri îi învaţă de patru ani pe bănăţeni să mănânce sănătos. Asociaţia pentru Sprijinirea Agriculturii Ţărăneşti a preluat din Franţa un model de asigurare a hranei perfect curate ajutând şi ţăranii să nu renunţe la ocupaţia lor de bază, agricultura. Totul a pornit în 2007. Un număr de 20 de timişoreni s-au abonat la un ţăran din Belinţ pentru a primi, săptămânal "coşul cu legume". Până anul acesta, organizaţia a strâns în jurul a trei producători principali şi a încă şapte ocazionali (care oferă legume, zarzavaturi, lactate, miere, fucte), peste 220 de familii conştiente de importanţa hranei sănătoase. "Sunt consumatori de la oraş, iar ca venituri în general oameni cu salarii medii. Dascăli, angajaţi în multinaţionale sau ONG-uri, funcţionari, patroni", explică Sergiu Florean, reprezentantul CRIES, asociaţia care a adus în România această idee. Zarzavaturile sau fructele nu sunt certificate bio, însă sunt 100% ecologice, pentru că aceasta e o cerinţă specială pentru a fi în program. "Producătorul nu are voie să folosească niciun îngrăşământ de sinteză, ci doar îngrăşăminte naturale. Din punct de vedere al calităţii, aceste produse sunt maximum din ce poţi să procuri în România azi", a mai explicat Florean. Alimentele sunt verificate chiar de cumpărători care pot face vizite inopinate sau organizate la producător. Procedeul e simplu: "clienţii" se abonează la unul sau mai mulţi producători, iar săptămânal primesc de la aceştia legume, fructe, alte produse naturale de fermă. "Foarte mulţi români confundă supermarketul cu un stil de viaţă bun. În toate societăţile occidentale evoluate, oamenii fug de supermarket", mai spune Florean. În general, rafturile cu produse bio din supermarketuri sunt evitate de cumpărătorii obişnuiţi, explică, sub anonimat, un manager de reţea. "Produsele sunt mai scumpe. Oricât s-ar gândi la sănătate, lumea nu are bani să cumpere numai din acestea", a mai declarat interlocutorul. Bio, cam scump pentru români Cealaltă alternativă sunt magazinele bio. Mâncarea etichetată cu "bio" (termen care echivalează cu ecologic sau organic) este obţinută fără a se utiliza fertilizatori chimici, pesticide, medicamente sau organisme modificate genetic. Fermierii folosesc numai pesticide şi fertilizatori naturali, îşi hrănesc animalele numai cu mâncare organică, nu le dau antibiotice sau hormoni de creştere. Pentru ca un aliment să fie etichetat drept ecologic, organic sau biologic, acesta trebuie să fie produs sub o strictă monitorizare a unui organism independent de certificare. Întregul lanţ de producţie a acestor alimente este urmărit: de la calitatea solulului, a apei şi până la cea a aerului. "Alimentele ecologice din România sunt foarte bine controlate, însă suntem la început pe această piaţă şi avem o ofertă mică şi scumpă", comentează prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, specialist în alimentaţie. Dacă un produs obişnuit costă, spre exemplu, 1 leu, cel organic poate ajunge la 1,5 lei sau chiar doi lei. Cele mai multe produse bio de la noi sunt importate, chiar dacă există producători autohtoni. Printre primii producători certificaţi bio din Timiş se află şi familia Nagy din Cenad. În cei şase ani de activitate, ei nu au găsit o piaţă de desfacere în adevăratul sens al cuvântului. Ca să nu li se strice zarzavatul nevândut, oferă pătrunjelul sau morcovii bio en-gros-iştilor din Timişoara, care nu fac deosebirea între bio şi chimic. "Este foarte greu să formezi un grup de producători bio şi de consumatori exclusiv bio. Oamenilor le lipseşte educaţia, nu ştiu cât de nociv este consumul legumelor pline de îngrăşăminte chimice sau stabilizatori.“ Sergiu Florea, reprezentant al Centrului de Resurse pentru Iniţiative Etice şi Solidare DECIZIE RADICALĂ S-au mutat la ţară ca să poată cultiva legume cu mâna lor Unele familii mai radicale au ales să lase deoparte viaţa la oraş pentru străzile de pământ de la ţară. Îşi construiesc case şi neapart se apucă să îşi cultive grădinile. Este şi cazul familiei Ungureanu din Timişoara. Hermine, mamă responsabilă a doi băieţei rumeni, s-a mutat la ţară când a rămas însărcinată cu mezinul familiei. Apoi a cumpărat o grădină de 400 de metri pătraţi şi s-a apucat de trabă. "Am plantat ceapă, usturoi, cartofi, mazăre, fasole, morcovi, pătrunjel, roşii, ardei, vinete şi am început astfel o experienţă sănătoasă foarte interesantă. Ştim că le asigurăm astfel copiilor o hrană garantat fără chimicale", a povestit pentru "Evenimentul zilei" Hermine Ungureanu. Oamenii care se hrănesc sănătos, fără chimicale, trăiesc mai mult şi mai bine. O spun chiar medicii. "Este de la sine înţeles că oamenii care mănâncă alimente naturale, fără îngrăşăminte chimice, trăiesc mai bine şi mai mult. Este logic, până la urmă. Studiile au demonstrat că bolile degenerative – cum ar fi ateroscleroza, hipercolesterolemiile - sunt mai puţin prezente în cazul persoanelor care se hrănesc natural", ne-a explicat medicul Mircea Munteanu, specialist în diabet, nutriţie şi boli metabolice.

Sursa: gatestecuherminesialex.blogspot.ro

“În afara slujbelor bisericii, nu exista scara catre cer. Templul este spatiul sacru, în asa fel încît si vecinatatile devin sacre în prezenta lui. Stii unde poti capata definitia omului? – te întreb. În templu. În biserica. Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindca exprimi chipul si asemanarea Lui. Daca Biserica ar disparea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar disparea si omul. În biserica afli ca existi. Ce pustiu ar fi spatiul daca n-ar fi punctat de biserici! În afara de carti nu traiesc decît dobitoacele si sfintii: unele pentru ca n-au ratiune, ceilalti pentru ca o au într-o prea mare masura ca sa mai aiba nevoie de mijloace auxiliare de constiinta.”Petre Tutea drag mie… Petre Țuțea "Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă. Şi convingerea mea este că suferinţa rămâne totuşi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu." foto - Petre Tutea impreuna cu fratele Ion si mama sa Ovidiu Iuliu Moldovan a amintit dorința lui Petre Țuțea de a fi înmormântat în cimitirul greco-catolic din Blaj . Într-un interviu acordat în 1991 Petre Țuțea a făcut publică cererea pe care a lăsat-o la Uniunea Scriitorilor, pentru a fi înmormântat la Blaj, arătând că a plătit inclusiv banii pentru înmormântare. Această ultimă dorință nu i-a fost îndeplinită. O namilă de om, cu verb potopitor de gigant. Nu exagerez. Cei care l-au ascultat 3, 4, 5 ore vorbind încontinuu de toate cele, fără să dea voie altuia să strecoare vreun cuvînt, vor recunoaște că n-am exagerat cu nimic în caracterizarea de mai sus. Petre Țuțea era un geniu verbal, singular în generația lui, care n-a dus lipsă de vorbitori străluciți. El și-a revărsat cu generozitate geniul, fără nici un gînd de răsplată materială. Nu numai prin saloane cu doamne admirative – care îl priveau cu ochi holbați ca la o minune -, dar și prin reuniuni de cărturari unși cu toate alifiile, și pe care îi uluia. Mircea Eliade – alt potop -, încercînd o întrecere cu Țuțea, s-a dat bătut într-o seară la taifas într-o casă de pe strada Cîmpineanu. Eliade – după ce l-a ascultat cîteva ore în șir pe conu Petrache, divagînd cu caracteristica lui impetuozitate și cu verva lui îndrăcită despre probleme de metafizică, despre poezie și teatru, despre politică și cîte altele – a spus că ar fi onorat să-i fie secretar. Poate și în glumă, dar și în serios. Un colos intelectual într-un suflet de copil. Un enciclopedist care nu a reuşit să scrie mai nimic. Un filozof care şi-a rotunjit concepţia în focul temniţelor. A vorbit toată viaţa strălucitor, conştient că se dăruie. Adesea îşi citea prin reviste ideile expuse şi era mulţumit, căci nu pe el, ci credinţa lui voia să o răspândească. Petre Țuțea, Socratele României, cum îi ziceau cei mai mulți, era doctor în filozofie și științe economice. Dintre toți cei care au făcut expuneri, Petre Țuțea era cel mai ascultat, am putea spune chiar savurat, de către întreaga sală. Luările lui de cuvânt erau adevărate prelegeri de filozofie, de cultură generală și delectare spirituală. Pe lângă talentul oratoric, Țuțea își presăra expunerea cu anumite vorbe de duh și snoave, care descrețeau fruntea și deschideau inimile tuturor. Economist, publicist, eseist şi filosof, Petre Ţuţea este considerat ca fiind cea mai importantă personalitate a mişcării gândiriste. Apreciat ca fiind „geniul prin excelenţă“ de către Cioran, Ţuţea îşi atribuie doar calitatea de a fi un ţăran, ţăranul întruchipând după el omul absolut. Un autentic Socrate dâmboviţean, Ţuţea realizează în a doua parte a vieţii sale că trebuie să se deparaziteze de filosofie, de „păducherniţa metafizicii“, de logica acestei lumi, întrucât intelectul este dat omului nu ca să cunoască adevărul, ci ca să-l primească. Petre Ţuţea a vazut lumina zilei la 6 Octombrie 1902 în satul Boteni, Muscel, în familia unui preot. Urmează liceul Neagoe Basarab din Câmpulung, Gh. Bariţiu din Cluj; Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, Universitatea Humboldt din Berlin unde studiază formele de guvernământ. Termină ca doctor în economie politică şi drept si devine discipol al lui Nae Ionescu. Colaborează la diverse publicaţii naţionaliste, în special la ziarul Cuvântul condus de Nae Ionescu, ziar de înaltă factură intelectuală, alături de Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcănescu şi alţi exponenti straluciţi ai elitei intelectuale legionare, unde scrie numeroase articole de substanţă, studii de economie şi politică. Românismul generatiei legionare interbelice, marele intelectual l-a definit simplu: ” A însemnat să fim noi înşine…” (vezi lucrarea Petre Tuţea – Între Dumnezeu şi Neamul meu, Fundaţia Anastasia, Bucuresti, 1992). În cadrul Guvernului Naţional-Legionar instaurat după 6 Septembrie 1940, Petre Ţuţea a îndeplinit funcţia de Şef de Serviciu şi apoi Director în Ministerul Economiei Naţionale. După venirea comuniştilor la putere, Petre Ţuţea este arestat şi condamnat mai întâi la 5 ani închisoare (1948-1953), apoi la 18 ani de muncă silnică din care a executat 8 ani în această fază (1956-1964) în diverse penitenciare (Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari), dar mai ales la Aiud unde era concentrat grosul vârfurilor legionare, fiind eliberat în anul 1964 cu sănătatea zdruncinată în urma torturilor indurate: “– Tot ce-am suferit – declara Petre Tutea –, aş fi neconsolat şi aş fi fost în tot timpul claustrării mele, în timpul prizonieratului meu în temniţă… dacă n-aş fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinţei unui mare popor… greu de istorie şi de viitorul lui strălucit”. (ibidem). Hărţuit în permanenţă de regimul comunist prin autorităţile sale represive, Petre Ţuţea a avut curajul să-şi exprime convingerile sale legionare până în ultimele clipe ale vieţii: “– Un Român absolut trebuie să fie legionar”, spunea el. “Corneliu Codreanu a fost o PERSONALITATE. Personalitatea e un ins care influenţează ambianţa prin simpla lui forţă harismatică; un om cu har. Si Codreanu a avut acest har, a facut o Miscare puternică” (ibidem). Pentru ca tot el să revină şi să adauge: “– Legionarismul a fost o revoluţie pentru că a însufleţit o generaţie, construind ordinea de stat pe substanţa istorică a poporului român” (ibidem). Continuu sub observaţia agenţilor securităţii comuniste după eliberarea sa din închisoare, Petre Ţuţea a suferit enorm, dar cu stoicism, şicanele repetate ale acestora. Numeroasele descinderi la locuinţa sa modestă de lângă Cişmigiu, au dus la confiscarea a numeroase manuscrise, studii şi materiale la care acesta lucra. Marele român Petre Ţuţea s-a stins din viaţă lucid, în ziua de 3 Decembrie 1991, într-o rezervă a spitalului “Cristiana” din Bucureşti pe când era intervievat de un grup de reporteri. Întrebat: “Ce înseamnă un om de dreapta?”, câteva clipe înainte de trecerea sa dincolo, Petre Tutea a răspuns simplu: “– Român absolut, asta înseamnă!” (ibidem) Petre Tutea - desen realizat de romulusharda Opera Carti si studii publicate "Antropologie economica - Perspectivele economice ale României moderne" (17 medalioane conclusive) în "Cuvântul" ; "Mircea Eliade" . Apare în fascicole în revista "Familia" din Oradea, între 2 februarie 1990 - 9 septembrie 1990. 75 pag.; editie ulterioara in Biblioteca revistei "Familia" , Imprimeria de Vest, Oradea, 1992; "Aristotel si arta" (reflectii estetice). În revista "Familia" (Oradea), nr. 1-2-3 din 1991; "Între Dumnezeu si Neamul meu" . Fundatia "Anastasia" . Editura si Imprimeria "Arta Grafica" , Bucuresti, 1992. 400 pag.; "Batrânetea si alte texte filosofice" . Editura "Viitorul romanesc" , Bucuresti, 1992; "Reflectii religioase asupra cunoasterii" . Editura "Nemira" , Imprimeria Coresi, Bucuresti, 1992; "Omul" (tratat de antropologie crestina). Editura "Timpul" , Iasi, 1992; "Philosophia perennis" . Editura "Icar" . Editura Horia Nicolescu, Bucuresti, 1992; "Proiectul de tratat - Eros" . (Prin colaborarea mai multor edituri): Editura "Pronto & Astra" (Brasov), Editura "Thetis" (Bucuresti); Editura Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, cu concursul Asociatiei "Porumbeni" , Tipografia Centrala din Chisinau, 1992; "321 de vorbe memorabile ale lui Petre Tutea" . Antologiile Humanitas, Editura "Humanitas" , Bucuresti, 1993; Despre autor: "Convorbiri euharistice" de Dorin Popa. Institutul european pentru cooperare cultural- stiintifica, Iasi, Colectia Texte de frontiera, 1992; "Jurnal cu Petre Tutea" de Radu Preda. Editura "Humanitas" , Bucuresti, Imprimeria Coresi, 1992. "Cugetari memorabile" (I). Bucuresti, 1999. Legături Noua Dreaptă Corneliu Zelea Codreanu Mihai Eminescu Horia Sima Evocări Un ţăran imperial Viziunea economică a lui Petre Ţuţea Petre Ţuţea şi stilurile culturale Interviu cu Radu Preda O evocare Petre Ţuţea Dialogul dintre Petre Ţuţea şi Lucian Despa Petre Ţuţea Mari Români - Petre Ţuţea Petre Ţuţea: preocupări istorico-filozofice Petre Ţuţea, Între Legendă şi Adevăr Mareste imaginea. Convertirea lui Petre Tutea sau "De pe calea omului pe calea lui Dumnezeu" Petre Tutea a implinit astazi 88 de ani (6 octombrie 1996). Nu da importanta evenimentului, insa vin cativa tineri care incearca sa-i ofere o bucurie pe care el nu o are. Varsta nu-l bucura; varstele lumii da, insa nu a lui, care se simte din ce in ce mai depasit de ritmurile unei vieti pe care n-o mai poate umple cu prezenta lui organizatoare, ci doar cu o prezenta contemplativ-meditativa. Dar cat de mult avea sa insemne aceasta prezenta... - In tinerete ati fost director de studii in Ministerul Economiei Nationale si puteti spune ca aveati atunci o meserie. Astazi, la 88 de ani, ce meserie credeti ca aveti in cetatea romaneasca? Doar nu sunteti un pensionar... - Daca exista o stiinta a natiunii, eu sunt de meserie roman! - Rezumand, viata v-a fost impartita in doua perioade distincte: una de stanga, cand scriati articole induiosatoare si descriati soarta celor sarmani si «prosti», si una de dreapta, a nazuintelor nationale, cand v-ati apropiat si de credinta. - Uite, cu prostii m-ara lamurit. Eram odata cu Iancovescu, actorul. Vorbeam despre prosti. Prostii, zic, reprezinta ideea de repetitie goala: o iau totdeauna de la inceput. Sunt invariabili ca orice lucru neinzestrat, nu au culoare. Dar Iancovescu imi spune: Prostii sunt foarte variabili. Eu am un prieten - si de cate ori il intalnesc e mult mai prost decat il stiam. - Cum ati facut trecerea de la ateism la credinta? - Nu am fost ateu ca atare, nu am avut curajul asta, insa exista doua cai: calea omului si calea Domnului. Cea a omului e batatorita de filozofie, stiinte si tehnica. Pe calea Domnului, omul este insotit de rugaciune. Iar eu am mers multa vreme doar pe calea omului. - De fapt, ca prima consecinta a acestei treceri, ati descoperit adevarata libertate... - Evident. Singura zona in care actioneaza libertatea absoluta a lui Dumnezeu este ritualul crestin din Biserica. Acolo nu exista teroare, forta coercitiva, ci eliberare absoluta a omului de legile pamantului, carnii si spiritului material. Acolo, omul nu are vecin decat pe Hristos. Iisus Hristos este eternitatea care puncteaza istoria. - Ati avut momente cand prezenta lui Dumnezeu in viata dumneavoastra a fost evidenta? - Ar fi o mare indrazneala sa afirm prezenta lui Dumnezeu in viata mea, dar si o mare bucurie sa spun ca am simtit aceasta prezenta. - Daca politic trecerea de la stanga la dreapta a fost posibila fara prea mare durere, sub aspect ideatic trecerea de la pasivism religios la credinta cred ca a avut un plus de tragedie. - Sigur. Mi-am dat seama ca singura definitie completa a omului este data de teologie: omul este fiinta religioasa. Filozofia si stiintele sunt ancore in calea omului. Singura credinta este descoperitoarea caii adevarate, care este calea spre Dumnezeu. De aceea, am un mare regret: regretul de a nu fi fost teolog; regretul ca nu am realizat in mine un mare teolog. In afara de teologie, se face onanie de prestigiu. - Initial, ati plecat de la convingerea ca efortul cunoasterii e un efort strict individual. Nu aveati, atunci, nevoia unei invecinari transcendente. - Nu te poti cunoaste singur. Cunoasterea vine numai prin revelatie, iar aceasta vine de la Dumnezeu. Anticii intuiau un mare adevar, cand spuneau: zeul este creator, iar omul este imitator. Insa mitologia este preistorie. Este omul infantil, care plasmuieste, dar e incapabil sa primeasca. - Credinta e un mod pur de a gandi? - Intrebat fiind cum intelege gandirea, in forma pura sau in exemple, Nae Ionescu a raspuns: exemplele au fost lasate de Dumnezeu pe pamant pentru a fi sesizate senzorial si de prosti! - Puritatea imprumuta ceva si din frumusete. - Da. Bulgakov a fost intrebat de ce il iubeste pe Dumnezeu. Pentru ca a raspuns: «Dumnezeu este o frumusete crestina», a fost acuzat de erezie. - In credinta, care este "erezia" dumneavoastra? - Erezia mea e sistemul clasic. Mai precis: aspiratia catre sistem. Cand gandesc un sistem, ma pun pe lista de candidati la parlament. De fapt, raportul dintre om si teoria ideilor e de la subiect la absolut, deoarece ideile sunt arhetipuri, modele nepieritoare si perfecte. Cand gandesc, nu gandesc cuvintele purtatoare de concepte, ca idei, ci gandesc in idei. Acum, am redefinit radical sistemul. L-am increstinat! "Erezia" ar consta deci intr-un preaplin de idei... Da. - Ati trait si alte ispite in viata. Printre acestea, tensiunea dintre politic si economic v-a preocupat multa vreme. - Pai, am fost in Ministerul Economiei Nationale... Politicul este legat de setea de putere, iar economicul este lupta de interese. Stii cum vad eu diferenta dintre omul politic si cel economic? Omul politic este vulturul de sus, iar jos, omul economic, negustorul, o rata care se uita la el. - Perioada stangista din tinerete - am putea s-o trecem si pe ea printre "erezii"? - Stiu eu? in vremea mea circula o vorba: daca cineva pana la treizeci de ani nu e democrat si de stanga, nu are inima; daca peste treizeci de ani nu e conservator si de dreapta, e tampit! - Cum va apare imaginea lumii de astazi, la 88 de ani? - Eh... Societatea noastra de astazi este, evident, un turn al lui Babel. Oamenii traiesc in turnul lui Babel pentru ca sunt oameni. Omenescul nu e firesc. El reprezinta o mutatie biologica, urmare a caderii in pacat. Si cu toate acestea, crestin vorbind, intre Kant si Adam nu e nici o deosebire... De! E regretabil ca timpul trece. Eficacitatea timpului doare. Cand simti ca timpul e eficace, te ia maiculita dracului! Simt un vid interior. Cred ca sunt pierdut. Drama este ca acum ma simt numai om... Pana acum am pendulat, ideatic, intre supraom si neom. - Drama de a fi om e de fapt drama de a urma cursul vietuirii acestuia, care culmineaza in moarte... - Nu ma tem de moarte. Ma tem de insingurare. Eu, care am fost prezent la toate tragediile si victoriile acestei tari, ma simt ca un par in mijlocul furtunii. Singura nadejde este ca, om cum sunt, Dumnezeu ma iubeste si asa... Tutea trecea in revista acea umanitate peregrina cu calmul si bucuria cu care parintele isi numara copiii. Se perindau nenumarate intrebari, disperari sau comoditati, insa nici o intrebare nu a fost luata ca atare, nici o disperare nu a fost sporita si nici o comoditate incurajata. Pus in fata unei varietati naucitoare, Tutea gasea repede un limbaj care, general, invatator, consolator, patrundea dincolo de interogatii, de zbateri sau linisti. Fara un program fix, haotica in aparenta, viata cu Tutea era o permanenta asteptare. Abia pleca cineva si astepta pe altcineva; pe altcineva, pentru ca mai avea ceva de adaugat, de spus in plus, intru o si mai mare intarire. Radu Preda Interviu cu Petre Tutea Mareste imaginea. Petre Tutea a trecut la cele vesnice pe 3 decembrie 1991, intr-o rezerva a spitalului "Cristiana" din Bucuresti. Inceputul invataturii prin invecinare s-a petrecut in vara anului ’90, cand, mergand cu un prieten la Petre Tutea, am avut un foarte lung dialog. Revenind peste aproape doua luni, Tutea mi-a propus sa locuim impreuna, pentru a ne imbogati si pentru a ne fi de ajutor unul altuia. Nu stiu cat din ajutorul de care avea nevoie Tutea am putut sa-i dau eu, dar sunt convins ca el mi-a dat un ajutor de nesperat, punandu-ma, printr-o subtila pedagogie, in invecinare cu marile probleme la care cautam, fara sa stiu, raspuns. Stand impreuna jumatate de an, zi de zi, am cunoscut zeci de oameni si am vazut cum Tutea trecea in revista acea umanitate peregrina cu calmul si bucuria cu care parintele isi numara copiii. Se perindau nenumarate intrebari, disperari sau comoditati, insa nici o intrebare nu a fost luata ca atare, nici o disperare nu a fost sporita si nici o comoditate incurajata. Pus in fata unei varietati naucitoare, Tutea gasea repede un limbaj care, general, invatator, consolator, patrundea dincolo de interogatii, de zbateri sau linisti. Fara un program fix, haotica in aparenta, viata cu Tutea era o permanenta asteptare. Abia pleca cineva si astepta pe altcineva; pe altcineva, pentru ca mai avea ceva de adaugat, de spus in plus, intru o si mai mare intarire. Iar cand acel «altcineva» nu mai venea, gandul lui se intorcea asupra mea si facea completarile arzatoare. Iata de ce paginile de fata sunt rodul unei neveniri, al unei asteptari indelungi. Intre o ora si alta, timpul s-a scurs lasand, in asteptarea veciei, marturia istoriei la care a fost martor. *** O zi calma. Ne-am trezit foarte de dimineata. Tutea are o mare pofta de vorba, de iscodire si de aflare; imi cere amanunte din viata mea, pana cand l-am cunoscut pe el: ce carti am citit, ce personalitati m-au marcat, ce posibile modele cred ca sunt demne de-a fi urmate. Imi spune ca el, in tinerete, s-a caznit sa inteleaga procesul cognitiv al omului, ca era uimit de paralelismul dintre gand si ganditor, dintre spiritual si material. In tinerete credea mult in puterea lui de a crea lucruri noi, originale. - Omul gandeste predicativ sau, mai precis, propozitional si sistemic. Cand este autonom, nu pune nici pe afirmatiile, nici pe negatiile lui pecetea originalitatii. Am spus odata ca originali sunt numai idiotii, ca nu seamana cu nimeni. Ceea ce se crede de obicei despre originalitate tine de sfera afirmatiilor constatator-utile. De altfel, adevarul este transuman si transnatural, adica transcendent in esenta: Dumnezeu. - In filozofie Dumnezeu este o idee sau un concept? - Ca notiune metafizica este mai apropiat de idee. Ideea e o imagine ideala care prin natura ei reala se deosebeste de concept, care e formal, apropiindu-se nitel de divin. De obicei se confunda ideea cu conceptul. Ideea e metafizica, in timp ce conceptul e logic. Ideea e conceptul gandit real, adica metafizic. Conceptul e formal, logic. Ideea e sediul realului. De altfel, Ideea platonica este o intuitie a realului, in timp ce conceptul exprima o suma de lucruri prin similitudini si utilitate. - Putem deci defini metafizica… - Putem defini metafizica: este stiinta realului. - Stiinta a realului intuit, metafizica nu are totusi acces la realitatea mistica. - Evident. Salvarea e de natura religioasa, iar nu logica. Niciodata un concept nu e exhaustiv, deoarece necomplet este si obiectul exprimat. Metafizica e inutila in fata mortii. Doar mistica e valabila, si din nefericire nu am realizat in mine un mare mistic… Metafizica e o speculatie autonom umana si de aceea sensurile dobandite prin speculatie metafizica tin de individuatie. - Individuatia, in plan religios, devine insingurare, asceza. - Cand vezi cirezile de imbecili, devine suportabila insingurarea. Eu am insa un spirit de cireada sinistru… Asta e doar o izmeneala stilistica… Sunt de o sociabilitate gretoasa. Inteligenta nu justifica lucrul acesta. Nu am vocatie de anahoret. - Sunteti un autor fara carti, dar cu auditori; de aceea, opera dumneavoastra e una vorbita, colectiv aparuta si colectiv pastrata. Nu stiu cine spunea ca dumneavoastra ganditi pe masura ce vorbiti. Astfel s-ar explica sociabilitatea extrema pe care o practicati. - E adevarat. Nu am scris nici o carte. Cateva incercari. Rare sunt cartile celebre… De obicei sunt cimitire de idei, iar eu am fost prea lucid ca sa fiu scriitor. - In epoca n-ati fost totusi prea lucid… Ma gandesc, iarasi, la ciudata perioada de stanga. - Ce sa-i fac! Eram in tinerete de stanga din generozitate. Confundam comunismul cu comunitarismul. - Ati inceput sa va apropiati de crestinism chiar in perioada de stanga? - Visam o republica religioasa, ceea ce e o absurditate. Religia e legata de aceste doua mari principii: Principiul monarhiei si Principiul ierarhiei. Calcate acestea, se realizeaza spiritul de cireada umana. Eu raportez religia si la cantitatea de ordine etico-sociala posibila prin prezenta ei… E adevarat: eram oleaca agitat in tinerete. N-am putut suporta mizeria umana. Pozitia mea la stanga a avut numai un caracter pamfletar, nu si teoretic. Mi-a placut ce mi-a zis Cioran, la cafenea, cand eram nelinistit. Zic: ce facem, ma Emile, cu nefericitii lumii? Zice: sa nu confiscam atributele lui Dumnezeu; sa-i lasam in grija Lui! - Aveati uneori idei «revolutionare»? Gandeati ca e posibila o rezolvare a mizeriei sociale prin revolutie? - Revolutia e o inaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat dupa facerea lumii; doar daca te situezi in afara ei si creezi o lume noua. Ce de timp a pierdut generatia mea cu ideea de revolutie, cand de fapt revolutia nu adauga nimic Ideilor lui Platon! Orice revolutionar e ridicol. Vorba-ceea: «Mereu rasare-acelasi soare, mereu traiesc aceiasi prosti.» - Va simtiti atasat de generatia dumneavoastra… - In generatia mea, Noica a fost considerat interesant, dar nu si inteligent. Ca si Eliade. Stii cine a fost inteligent in generatia mea? Cioran. Este un om extrem de inteligent, aproape vicios. Nu e un intelept, ci un disperat. Disperat, el este, in esenta, anticrestin… Insa despre Nae Ionescu se spunea ca scuipa inteligenta! Doua mari personalitati din epoca s-au detestat: Nae Ionescu si Blaga. Zicea Nae: e unul, Blaga!… Eliade era un vorbitor bun. Tinea cursuri la catedra lui Nae Ionescu. Cu Eliade am vorbit totdeauna impreuna si ne-am inteles separat. El a lansat un lucru ofensator pentru mine: geniul oralitatii! - Dar locul dumneavoastra in epoca… - Am o legenda, dar legenda mea nu acopera ideea de statuie. Nu sunt candidat la rangul de mare personalitate. - Si din cauza asta sunteti neconsolat… - Nu. Sunt neconsolat pentru ca sunt batran, ca ma asteapta moartea si ca nu am mormant. Moartea e necesara, dar insuportabila. Nimeni nu a murit consolat deplin. Nu ma consoleaza ideea ca voi muri. Sunt agatat de viata cu ultimele gheare… Nu-i cred pe cei ce spun ca mor consolati si solemni. Doar sfintii sunt capabili de asa ceva… Nu e un fleac incercarea mortii. As vrea sa traiesc doua sute de ani. E cam nereligioasa aceasta dorinta si aceasta zbatere, dar nu pot face pe viteazul. Ei, mare branza n-as face daca as mai trai o suta de ani, dar nici putin lucru n-ar fi… De la o varsta, fiecare zi in plus e un cadou. Continuam dialogul despre consolare si moarte. La un moment dat, izbucneste: «Hristoase, nu ma lasa!» Ochii i se aprind de o durere ce nu vrea sa-si tradeze cauzele. Se uita la mine cu melancolie si adoarme. Noaptea, in timp ce citeam, il aud vorbind in somn: «Parinte, de unde stiti ca am prelucrat in temnita credinta?» Spre dimineata, ma trezeste sa-mi spuna «un lucru foarte important - deoarece nu cred, Radule, sa fie vorba in cazul meu de o opera; sa nu te superi, dar eu cred ca opera mea e mai degraba aici, in locul si timpul vorbirii noastre». Sunteti un imediat! «Oarecum, insa sa stii ca mi-e groaza de o posteritate pur legendara.» Chiar si in forma ei filozofica si marturisitoare, legenda vi se pare o monstruozitate? «Chiar si asa…» Dar sfintii fara opera, si unii chiar fara ucenici? «Ei, aia este o legenda mistica de care eu, cat m-as chinui, nu voi beneficia.» Incepe sa se lumineze in camera. Cateva vrabii se asaza pe pervaz. Se uita la mine putin naucit de lumina. «Ma preocupa ideea asta, nu stiu de ce.» Care idee? «Ideea „operei“ mele.» De ce? «Pentru ca om de stat nu am fost, profesor nu am fost, martir nu am fost, scriitor nu am fost, da’ atunci - ce sunt?» Un marturisitor, un pedagog. «Crezi?» Aveti multi «elevi», «studenti». Acoperiti un intreg ciclu de formare… Vorbim multa vreme, pana aproape de pranz, despre rostul lui in lumea aceasta si, drept concluzie - «nu cred ca sunt singurul parazit ce creste in cutele societatii, nu?» Il contrazic: nu sunteti deloc asa ceva. «Dar atunci?» Sunteti, fie ca va place, fie ca nu va place, un fenomen, ceva luat ca atare. Nu vi s-au descoperit inca legile de functionare, structura etc. Oricum, aveti un statut care nu e nici inalt si nici jos, ci in curs de stabilire. «Pai, sunt si dificil de fixat!» Rade. (16 decembrie 1990) Radu Preda Legături externe Filozofia nuanțelor (sit dedicat personalității și filozofiei lui Petre Țuțea) , filozofianuantelor.org Primul capitol din cartea lui Petre Țuțea despre Aurel-Dragoș Munteanu , marileiubiri.org Mari români: Petre Țuțea , mariromani.ro Petre Țuțea în încercuirea Securității, „România literară”, nr. 50-51, 2007 Ileana Munteanu (I): Un nelinistit al spiritului , 10 noiembrie 2006, Ileana Munteanu, Ziarul de Duminică Ileana Munteanu (II): Puritatea îl apropia pe Țuțea de sfințenie , 17 nov 2006, Ileana Munteanu, Ziarul de Duminică Eliade în viziunea lui Țuțea , 28 iulie 2007, Marius Vasileanu, Adevărul Petre Țuțea; „Dacă omul nu e favorizat de Divinitate, nu știe nimic“ , 13 martie 2011, Redacția „Historia“, Adevărul România cu ochi albaștri - Petre Țuțea a pus Securitatea în alertă , 20 septembrie 2006, Ion Cristoiu, Jurnalul Național VIDEO Ion Papuc, scriitor: Petre Tutea vedea neamul romanesc deasupra oricarui alt neam din lume - Cultura , 20 decembrie 2011, Cosmin Navadaru, HotNews.ro Petre Țuțea după 20 de ani , 23 decembrie 2011, Marius Vasileanu, Ziarul de Duminică Valori ale culturii naționale: 107 ani de la nașterea lui Petre Țuțea , 5 octombrie 2009, Amos News Petre Țuțea sau filosoful pe înțelesul tuturor , 6 octombrie 2012, Dan Cârlea, Ziarul Lumina Petre Țuțea sau credința la gradul superlativ , 10 octombrie 2010, Ioan Bușagă, Ziarul Lumina Petre Țuțea: „Am purtat ideile și credința precum poartă vântul microbii“ , 3 decembrie 2008, Mihai Grobnicu, Ziarul Lumina Țuțea: „Am învățat la închisoare că omul e un animal stupid” , 27 decembrie 2009, Simona Chițan, Evenimentul zilei Pentru urechile securiștilor, Petre Țuțea îi înjura pe denigratorii lui Ceaușescu , 18 februarie 2009, Carmen Dragomir, Jurnalul Național l sursa http://www.fericiticeiprigoniti.net/petre-tutea http://www.tutea.ro/ http://www.crestinortodox.ro

Sursa: valentinaghidculinar.blogspot.ro

Buna seara ! sper ca ati avut o zi frumoasa , e deja miercuri , cum trece vremea ... Stiu v-am promis placinta cu dovleac in ton cu aceasta minunata toamna , dar aparatul meu foto a zis ca vrea sa iasa la pensie :( . Pana o sa ii vina radul unuia nou, mai dureaza ceva timp, din pacate :( Dar sa trecem la lucruri mai frumoase , va propun articolul urmator , aparut in Evenimentul zilei de sambata. Daca tot s-a scris de noi in ziar , sa citeasca toata lumea! Lecturare placuta si o seara minunata va doresc! Sursa: Evenimentul Zilei Aici ridicand cosul bio de la d-nul Jivu, eram insarcinata cu Dominic Tracotoristii mei, in spatele lor gradina noastra, in aceasta primavara , cand ne pregateam de semanat. Si nu puteam sa nu va prezint pe cel mai harnic membru al echipei :)) Soluţii la otrăvurile din alimente: abonamente la ţărani sau bio din magazin Autor: Georgeta Petrovici Dacă vă este teamă de alimentele pline de pesticide şi E-uri, le puteţi încerca pe cele eco, din supermarketuri. O altă variantă pot fi achiziţiile directe de la ţărani, în baza unor comenzi ferme. Cerere prea mică Ştefan Nagy are o ofertă variată de zarzavaturi ecologice, dar îi cam lipseşte piaţa de desfacere Sursa: Foto: Adi Pîclişan 1 Medicii sunt de acord la unison că alimentele naturale sunt cele mai sănătoase: carne de găină din curtea bunicii, hrănită cu grăunţe "curate", legume şi zarzavaturi ajutate în creştere cu bălegar luat de la animalele din propriul grajd, care pasc numai iarbă curată. Pe lângă produsele cultivate pe cont propriu, există şi varianta "bio", existentă în multe magazine, dar un pic cam piperată pentru mulţi români, cât şi abonamentele directe la ţărani, ceva mai accesibile, însă disponibile doar în anumite zone. 220 de familii, abonate la coşul cu legume Un grup de tineri îi învaţă de patru ani pe bănăţeni să mănânce sănătos. Asociaţia pentru Sprijinirea Agriculturii Ţărăneşti a preluat din Franţa un model de asigurare a hranei perfect curate ajutând şi ţăranii să nu renunţe la ocupaţia lor de bază, agricultura. Totul a pornit în 2007. Un număr de 20 de timişoreni s-au abonat la un ţăran din Belinţ pentru a primi, săptămânal "coşul cu legume". Până anul acesta, organizaţia a strâns în jurul a trei producători principali şi a încă şapte ocazionali (care oferă legume, zarzavaturi, lactate, miere, fucte), peste 220 de familii conştiente de importanţa hranei sănătoase. "Sunt consumatori de la oraş, iar ca venituri în general oameni cu salarii medii. Dascăli, angajaţi în multinaţionale sau ONG-uri, funcţionari, patroni", explică Sergiu Florean, reprezentantul CRIES, asociaţia care a adus în România această idee. Zarzavaturile sau fructele nu sunt certificate bio, însă sunt 100% ecologice, pentru că aceasta e o cerinţă specială pentru a fi în program. "Producătorul nu are voie să folosească niciun îngrăşământ de sinteză, ci doar îngrăşăminte naturale. Din punct de vedere al calităţii, aceste produse sunt maximum din ce poţi să procuri în România azi", a mai explicat Florean. Alimentele sunt verificate chiar de cumpărători care pot face vizite inopinate sau organizate la producător. Procedeul e simplu: "clienţii" se abonează la unul sau mai mulţi producători, iar săptămânal primesc de la aceştia legume, fructe, alte produse naturale de fermă. "Foarte mulţi români confundă supermarketul cu un stil de viaţă bun. În toate societăţile occidentale evoluate, oamenii fug de supermarket", mai spune Florean. În general, rafturile cu produse bio din supermarketuri sunt evitate de cumpărătorii obişnuiţi, explică, sub anonimat, un manager de reţea. "Produsele sunt mai scumpe. Oricât s-ar gândi la sănătate, lumea nu are bani să cumpere numai din acestea", a mai declarat interlocutorul. Bio, cam scump pentru români Cealaltă alternativă sunt magazinele bio. Mâncarea etichetată cu "bio" (termen care echivalează cu ecologic sau organic) este obţinută fără a se utiliza fertilizatori chimici, pesticide, medicamente sau organisme modificate genetic. Fermierii folosesc numai pesticide şi fertilizatori naturali, îşi hrănesc animalele numai cu mâncare organică, nu le dau antibiotice sau hormoni de creştere. Pentru ca un aliment să fie etichetat drept ecologic, organic sau biologic, acesta trebuie să fie produs sub o strictă monitorizare a unui organism independent de certificare. Întregul lanţ de producţie a acestor alimente este urmărit: de la calitatea solulului, a apei şi până la cea a aerului. "Alimentele ecologice din România sunt foarte bine controlate, însă suntem la început pe această piaţă şi avem o ofertă mică şi scumpă", comentează prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, specialist în alimentaţie. Dacă un produs obişnuit costă, spre exemplu, 1 leu, cel organic poate ajunge la 1,5 lei sau chiar doi lei. Cele mai multe produse bio de la noi sunt importate, chiar dacă există producători autohtoni. Printre primii producători certificaţi bio din Timiş se află şi familia Nagy din Cenad. În cei şase ani de activitate, ei nu au găsit o piaţă de desfacere în adevăratul sens al cuvântului. Ca să nu li se strice zarzavatul nevândut, oferă pătrunjelul sau morcovii bio en-gros-iştilor din Timişoara, care nu fac deosebirea între bio şi chimic. "Este foarte greu să formezi un grup de producători bio şi de consumatori exclusiv bio. Oamenilor le lipseşte educaţia, nu ştiu cât de nociv este consumul legumelor pline de îngrăşăminte chimice sau stabilizatori.“ Sergiu Florea, reprezentant al Centrului de Resurse pentru Iniţiative Etice şi Solidare DECIZIE RADICALĂ S-au mutat la ţară ca să poată cultiva legume cu mâna lor Unele familii mai radicale au ales să lase deoparte viaţa la oraş pentru străzile de pământ de la ţară. Îşi construiesc case şi neapart se apucă să îşi cultive grădinile. Este şi cazul familiei Ungureanu din Timişoara. Hermine, mamă responsabilă a doi băieţei rumeni, s-a mutat la ţară când a rămas însărcinată cu mezinul familiei. Apoi a cumpărat o grădină de 400 de metri pătraţi şi s-a apucat de trabă. "Am plantat ceapă, usturoi, cartofi, mazăre, fasole, morcovi, pătrunjel, roşii, ardei, vinete şi am început astfel o experienţă sănătoasă foarte interesantă. Ştim că le asigurăm astfel copiilor o hrană garantat fără chimicale", a povestit pentru "Evenimentul zilei" Hermine Ungureanu. Oamenii care se hrănesc sănătos, fără chimicale, trăiesc mai mult şi mai bine. O spun chiar medicii. "Este de la sine înţeles că oamenii care mănâncă alimente naturale, fără îngrăşăminte chimice, trăiesc mai bine şi mai mult. Este logic, până la urmă. Studiile au demonstrat că bolile degenerative – cum ar fi ateroscleroza, hipercolesterolemiile - sunt mai puţin prezente în cazul persoanelor care se hrănesc natural", ne-a explicat medicul Mircea Munteanu, specialist în diabet, nutriţie şi boli metabolice.

Sursa: gatestecuherminesialex.blogspot.ro

Copyright 2017 ® - Contact